Am tot spus că plătim taxă de protecție NATO ca unui clan de țigani cămătari… „dacă vrem suveranitate, trebuie să plătim preţul”. Consider aceasta ca o tâlhărie pe față!
”Cu aroganţa pe care ţi-o dă apartenenţa la o superputere, Friedman ne-a spus zâmbind larg că America a exportat cu succes criza financiară, „că ne-au vândut porcării şi noi le-am cumpărat, deși nu eram obligați” (vezi contracte secretizate cu Bechtel, fregate, avioane-tigăi sburătoare, gaze de șist)

”Un stat este actor important într-o alianță militară cu trei argumente: mărimea armatei, capabilitățile şi teritoriul geostrategic. ” (Publicul poate nu știe că tocmai NATO ne-a cerut să ne distrugem rachete și armament pentru că eram prea înarmați !)

”Mai mult, politologul ne-a invitat să ne purtăm singuri de grijă, întrucât nu o va face nici UE şi nici măcar America.Vorbitorul ne-a spus apăsat să evităm zona euro, chiar dacă pentru România este un obiectiv național. ” (impus de cancerul UE)

Recomand articolul integral aici .

Aside  —  Posted: 19/06/2013 in Uncategorized
Etichete:, ,

Tortionari protejati

Posted: 11/04/2013 in Uncategorized

Articol publicat de Jurnalistul Mircea Radu pe pagina personala de pe Facebook.

`Da, e frumos pe Facebook.

Mai o muzica, mai un gand, mai un link, mai o poza cu copii. E bine sa interactionezi cu oameni, chiar si asa virtual.

Dar eu socotesc ca e bine sa stim, sau sa ne aducem aminte si de cozile de topor care ne-au nenorocit neamul asta.
Si l-au nenorocit pe multe zeci de ani. Multe-multe zeci de ani….

Mai jos e o lista cu cei mai cunoscuti si odiosi tortionari.
Eu as pune lista asta in fiecare școală ca stie copiii bazele pe care s-a construit Romania si de ce a ajuns asa…
Sa inteleaga de la o varsta foarte frageda ce e iadul.

Lista:

Albon Augustin, locotenent colonel. Numeroase mărturii ale supravieţuitorilor de la Canal îl pomenesc pentru cruzimea sa; el a inventat tortura “stâlpul infamiei”: deţinutul era legat de stâlp, bătut şi batjocorit de gardieni, brigadieri şi deţinuţi. Se afirmă că a omorât mulţi deţinuţi la Canal, bătându-i cu lopata sau călcându-i în picioare, călare pe calul său alb.

Alimănescu, fost delincvent, integrat ofiţer în Securitate ca “ghid” pentru depistarea adăposturilor partizanilor, de către miliţienii din comuna Şovarna, jud. Mehedinţi. Pentru a-l determina pe partizanul Ursunoiu să se predea, acesta, împreună cu alţi securişti, i-au spânzurat fetiţa.

Androne, sergent major la colonia Salcia. O mărturie a unui fost deţinut politic îl caracteriza ca fiind “o brută cu cap şi chip lombrozian, demonstra zilnic ultimele tehnici de tortură, aplicate atât cu mâinile, cât şi cu picioarele, când căuta să te lovească la testicule, dar şi cu cei doi câini-lupi, dresaţi să muşte”. O altă mărturie relatează: “a aliniat în şir indian şapte deţinuţi…după ce l-a ciomăgit bine pe primul, a trecut la al doilea. Lovea, icnea, înjura, iar lovea. Învârtea ciomagul cu pricepere, loviturile cădeau grindină pe spinările oamenilor”

Anghel Marin, căpitan la arestul din str. Uranus, Bucureşti. În 1960 a anchetat-o, în lotul Noica-Pillat, pe Simina Mezincescu, pe care a torturat-o lovind-o cu capul de pereţi şi smulgându-i părul. De asemeni a anchetat-o şi pe soţia liderului naţional-ţărănist Ion Mihalache, aflată în domiciliu obligatoriu, bătând-o sălbatic cu un baston pentru că nu a vrut să semneze o declaraţie redactată de el.

Aranici Pavel, colonel, secretar de stat în Ministerul de Interne între 27 ianuarie 1961 şi 11 iunie 1963. În 1952 era şeful biroului “Bande” destinat capturării rezistenţei anticomuniste din munţi, a dat ordinul arestării şi torturării familiilor celor fugiţi pentru a descuraja sprijinirea partizanilor şi pentru a grăbi predarea rebelilor. De asemeni a fost la originea ideii dresării unor câini antrenaţi să atace omul, pe care i-a trimis apoi în munţi

Baciu Ioan, directorul Direcţiei Penitenciare, lagăre, colonii. A introdus în locurile de detenţie metoda “ştergerii urmelor”, ordonând ascunderea în locuri necunoscute a cadavrelor deţinuţilor

Bădicuţ Tănase, locotenent major, Securitatea Piteşti. A ucis mai mulţi partizani din grupul de luptători Arnăuţoiu-Arsenescu din satul Nucşoara, a anchetat şi bătut pe mulţi săteni, bănuiţi că ar ajuta grupul. A anchetat-o pe Elisabeta Rizea pe care a torturat-o cu bestialitate. Bistran Iosif, locotenent, Securitatea Bucureşti. A condus ancheta Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, arzând ca “nefolositoare pentru anchetă” obiecte personale ale lui Eugen Lovinescu, cărţi, manuscrise, autografe, scrisori.

Blehan Octavian, locotenent, anchetator la Suceava. A rămas în amintirea unui deţinut politic pe care l-a anchetat cu o tortură groaznică: după ce l-a legat de mâini şi de picioare şi i-a astupat gura cu ciorapii, l-a bătut cu cravaşa şi cu biciul. În trecut, pentru că violase mai multe fete şi femei, Blehan fusese condamnat
la 8 ani închisoare.

Bob, sanitar la Gherla, avea obiceiul să-i bată până la sânge pe deţinuţi, cu bâta, după care îi invita la cabinetul medical să le panseze rănile deschise. Era un “monstru solid şi bine legat”, relatează foştii deţinuţi.

Bondarenco Pantelimon (Pantiuşa), general. A fost şeful D.G.S.P. din august 1948, ministru adjunct şi locţiitor al ministrului de Interne (1949-1956). L-a arestat personal pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Singurul asasinat care i se atribuie personal este cel al lui Ştefan Foriş, în subsolul unei clădiri de pe Aleea Alexandru, în 1946. Ajutat de şoferul lui, Dumitru Neciu, Pantiuşa l-a ucis cu o rangă de fier, apoi l-a aruncat într-o groapă săpată în prealabil în aceeaşi curte, acoperindu-l cu moloz.

Borcea Liviu, locotenent major la colonia Capul Midia de la Canal. Individ de o cruzime ieşită din comun. Supravieţuitorii spun că verifica starea cadavrelor înfigând în ele o ţeapă lungă de fier. Cei decedaţi erau depozitaţi într-o magazie, ridicaţi săptămânal, apoi aruncaţi în gropi comune, fără nici un semn.

Brânzaru Emil, colonel, şeful echipei de bătăuşi profesionişti a Direcţiei de Cercetări Penale a M.A.I., echipă mobilă care se deplasa unde era nevoie. Fost boxer de categoria grea, era foarte brutal. Folosea diverse metode de tortură, strivirea organelor genitale, apropierea flăcării lumânării de ochi), bătea încă înainte de începerea anchetei, numind aceasta o “bâză”, un antrenament.

Briceag Nicolae, colonel, şef al Regionalei de Securitate Sibiu (1954) şi adjunct al şefului Miliţiei Regiunii Cluj (1956-1967). La ancheta internă a Securităţii din 1968 s-a descoperit că la 4 dec. 1954, din ordinul ministrului Drăghici, îl executase pe Ibrahim Sefit, fost deţinut de drept comun, care făcuse diverse servicii comuniştilor ilegalişti la închisoarea Văcăreşti, înainte de 1944.

Bulz Vasile, maior. În 1948 a ucis cu sălbăticie o studentă, Ecaterina Titi Gâţea, sfâşiindu-i sânii cu dinţii, bătând-o şi apoi sufocând-o, toate acestea sub ochii fratelui ei.

Burghişan Petre, căpitan la coloniile de la Galeş şi Peninsula de la Canal. Renumit pentru cruzimea lui, îi înfometa pe deţinuţi şi le interzicea să bea apă când era cald. A redus raţia de hrană celor care nu-şi făceau norma până la 20 de grame pe zi. Un deţinut a murit de frig în carceră în urma ordinului lui.

Butyka Francisc, maior, şeful Direcţiei de Anchete Penale în Securitatea Statului (din 1952), şeful Direcţiei Anchete Penale al Regiunii Bucureşti (1958). S-a ocupat de lotul Pătrăşcanu şi a fost principalul anchetator al lui Vasile Luca. După arestarea Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, aceasta fiind grav bolnavă, i-a propus asistenţă medicală în schimbul scrierii unei scrisori către fiica sa, Monica Lovinescu, cu o ofertă de colaborare a acesteia cu regimul. Refuzul ofertei a dus la moartea deţinutei.

Cârcu Nicolae, la Poarta Albă îi bătea pe deţinuţi la infirmerie, cu parul, cu picioarele şi cu pumnii. Pe un bolnav cu acte de eliberare, Tudor Veliţki, l-a bătut până la moarte; la fel, a mai asasinat în bătăi pe Mircea Niculescu şi Ioachim Craiu, ambii înfometaţi până la distrofie (gradul III). Instalase o priză de curent electric în grajdul coloniei, unde electrocuta deţinuţii după ce îi bătuse deja. Pe Iosif Schwartz l-a bătut cu ciomagul, apoi l-a electrocutat. După 2 zile acesta a murit.

Cârnu Ioan, căpitan, Nucşoara. L-a bătut pe soţul Elisabetei Rizea de “i-a rupt carnea de pe el”. Pe Elisabeta Rizea a agăţat-o într-un cui din tavan ,de părul împletit în coadă, femeia s-a prăbuşit, iar scalpul i-a rămas în tavan. Apoi a bătut-o cu un cauciuc, pe spate. Rănile fiind atât de grave a fost dusă la spital în cele din urmă, însă nu i se putea face nici o injecţie, pentru că la orice înţepătură izbucnea sângele. 10 zile Elisabeta Rizea a stat numai în frunte şi în genunchi. Cârnu a bătut-o şi în spital, într-o rezervă specială.

Chirion, locotenent, Canal. “Călăul nr. 1″ al lagărului de la Peninsula, avea o putere diabolică în a născoci chinurile ce se practicau în brigăzile 13-14, cele ale studenţilor reeducatori. El l-a schingiuit pe dr. Simionescu care, nemaisuportând chinurile a simulat evadarea, fiind împuşcat de gardieni. Împuşca fără ezitare deţinuţi, sau, când nu o făcea el, punea arma în mâna unor deţinuţi obligându-i să ucidă.

Ciolpan Vasile, comandantul penitenciarului Sighet, a înmormântat în locuri secrete cincizeci de deţinuţi, neraportând superiorilor decesele. Sustrăgând lemnul pentru gospodăria sa, îi înmormânta fără sicrie. Cocean, maior, Bucureşti. La ancheta din noiembrie 1987 i-a bătut pe Marius Boeriu şi pe Aurică Geneti.

Marian Ricu relatează tot despre el: “m-a ameninţat cu o scândură de lemn, zicând că dacă nu spun nimic, mă toacă”.

Condurache, colonel. La Periprava unde era el comandant, se lucra la tăiat stuf, în timpul iernii, cu apa până la piept, mişunând de şerpi. Deţinuţii erau obligaţi să transporte snopi de 80 de kg. Pe cei prăbuşiţi de efort îi sfâşiau câinii special dresaţi
Crăciun Gheorghe, colonel, Sibiu, şeful Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu, A fost inventatorul unui instrument de tortură şi pedeapsă: carcera de 60 cm pe 60 cm căptuşită pe interior cu cuie. L-a împuşcat în închisoare pe Petre Mărgineanu, fratele prof. Nicolae Mărgineanu, alături de alţi 6 ţărani răsculaţi.

Doicaru Nicolae, căpitan, ajuns treptat general, Constanţa, Şeful Securităţii Constanţa (1948), şeful Direcţiei de Informaţii Externe (1963-1978), prim-adjunct al Ministerului de Interne (1972-1978)., A condus alături de Ceauşescu reprimarea ţăranilor care s-au împotrivit colectivizării. A ordonat prigoana, arestarea şi uciderea partizanilor din Dobrogea (1949). A fost un timp şeful serviciului “Lichidări”, pentru răpirea şi executarea adversarilor regimului.

Enoiu Gheorghe, colonel, Bucureşti. Deosebit de violent, bătea personal anchetaţii, dezbrăcat până la brâu, acoperit de un cearceaf pentru a nu se murdări de sânge. A fost şeful anchetelor studenţilor arestaţi în toamna anului 1956, după protestele din mediile universitare. Studenţii anchetaţi atunci şi-l amintesc ca fiind de o duritate extremă.

Fecioru Ion, locotenent major, Poarta Albă.Considera că deţinuţii nu au “dreptul decât la soare şi la aer”, obişnuia să sară cu calul peste trupurile deţinuţilor.

Feller Moritz, locotenent, Botoşani.Torţionar sadic, pe tatăl lui Ilie Alexoaie l-a torturat folosind curentul electric de peste 80 de ori, pe Gh. Anghelache l-a bătut cu funia udă şi l-a scuipat. Conform mărturiei lui Emanuel Babii, Toderiţă Fediuc a decedat în urma bătăilor aplicate de Feller.

Fuchs (Fux) Iani, maior, Fălticeni- estase copii de 12 ani fiindcă se jucaseră de-a partizanii la marginea unei păduri, cu arme de jucărie. Conform documentelor interne ale Securităţii, pe aceşti copii i-a torturat într-un mod barbar. Tot la Fălticeni, superiorii lui veniţi în control au relatat despre starea îngrozitoare a unei femei arestate de circa opt luni. Reţinută într-o celulă al cărei pat nu avea scânduri, cu răni grave la şoduri, stătea direct pe ciment unde îşi făcea şi nevoile. De jur-împrejurul ei forfoteau viermii, iar mirosul era sufocant. Femeia înnebunise deja, urlând de disperare când i s-a deschis uşa. Irina Itu, curiera personală a lui Iuliu Maniu şi-l aminteşte şi ea pe “fiorosul maior Fux” care i-a scos unghiile cu cleştele.

Goiciu Petre, colonel. În timpul directoratului lui, la Gherla, se băteau deţinuţii în mod curent, în camera de baie, care păstra pe pereţi urmele de sânge, iar închisoarea răsuna de urlete. În 1958 când un grup de deţinuţi s-au revoltat, Goiciu a tras cu mitraliera în celule. Obişnuia să bată până la leşin toate loturile noi care soseau. Din ordinul lui, timp de câteva luni, un deţinut a fost zidit de viu, lăsându-i libere doar mâinile şi un orificiu la înălţimea gurii. Goiciu îl vizita, înjurându-l zilnic. Când a fost scos, deţinutul abia mai respira.

Gruia Manea, maior, Cluj. Mărturiile păstrate despre el vorbesc despre bătaia aplicată la tălpi cu o ţeavă de oţel, pe picioarele încălţate. La aceşti bocanci li se spunea “papucii lui Hristos”. Pe profesorul N. Mărgineanu l-a anchetat violent la Cluj chiar înainte de eliberarea deţinuţilor politici din 1964. A fost exclus din Securitate şi, ulterior, condamnat pentru deturnare de fonduri.
Iliescu Gr. Ion, sergent, Canal.Foştii deţinuţi au relatat că a prins cu câinii un grup de trei evadaţi pe care i-a călcat în picioare. Pe unul, care a încercat să-l lovească, a asmuţit câinii, apoi l-a împuşcat pe loc, iar pe ceilalţi doi i-a predat în stare de comă locţiitorului comandantului, Ghinea. Un al doilea evadat a decedat în decurs de câteva ore

Ioaniţescu, maior. Aflat în inspecţie la Grindu, la începutul anilor 60, l-a pedepsit pe deţinutul Preda la izolare. A dat ordin ca, din oră în oră, în celula de pedeapsă să i se arunce câte o găleată cu apă rece. Treptat celula se acoperea cu un strat de gheaţă, iar maiorul, după ce a aruncat personal prima găleată, a supravegheat aplicarea ordinului.

Istrate Constantin, locotenent major, Gherla. Era şeful grupei care executa condamnările la moarte. Avea program pentru bătaie, duminica era zi fixă, aplica deţinuţilor câte 25 de lovituri la fund. Împreună cu
gardianul Şomlea l-a bătut pe Paul Goma cu o cruzime incredibilă, cu o zi înainte de eliberare.,

Italo, Huşi. Rău, fără scrupule, nemilos, nu numai cu oamenii, dar şi cu animalele, avea obiceiul să împuşte câinii de pază care nu i se păreau suficient de feroce. Manifesta o frenezie a violenţei, aplicând în tortură metoda “rotisorului” (deţinutul, legat de mâni şi de picioare era suspendat pe o rangă). Bătea deţinuţii cu cravaşa, cu un cablu împletit, apoi cu ghioaga.

Jianu Marin, adjunctul lui Teohari Georgescu la Ministerul de interne. A introdus împreună cu Baciu Ioan reguli inumane de trai în închisorile politice.

Lazăr Tiberiu, Gherla. Într-un ipotetic clasament al cruzimii, Lazăr ar intra pe primele locuri. Un fost deţinut relatează că în luna aprilie 1950, a doua zi de Paşti, Lazăr, directorul penitenciarul Gherla, a organizat o bătaie a circa 100 de deţinuţi, pe care i-a aranjat în cerc, dându-le ordin să meargă în pas alergător, el aflându-se în mijlocul cercului, de unde a început să-i bată pe deţinuţi cu ciomege, lovindu-i unde nimerea. Când cădeau erau obligaţi să se ridice şi să continuie alergarea. După o oră de bătaie, aceiaşi deţinuţi au fost obligaţi să bea apă şi li s-a dat ordin să se dezbrace de haină şi cămaşă, fiind forţaţi să se întindă cu pieptul gol de piatra mozaicului. Pe deţinutul Maxim la Peninsula îl bătuse cu o piatră peste gură până îi scosese toţi dinţii.

Macavei Ioan, locotenent colonel, Cluj. Se mândrea cu numărul mare de condamnări la moarte din dosarele lui, ca şi cu palmele date unui preot căruia începuse să îi curgă sângele şuvoaie. În 1992 i-a mărturisit lui Victor Lungu că cei condamnaţi “în contumacie” erau de fapt împuşcaţi în drum spre tribunal şi îngropaţi în locuri rămase necunoscute

Manciulea I. Petre, locotenent, Salcia. În februarie 1953 un subaltern al său declara: “lt. M.P a ales în faţa mea 30-40 de deţinuţi şi a început să-i bată cu pumnii, picioarele, arătându-mi că aşa trebuie. A bătut aşa de tare pe unul, lovindu-l cu pumnul în inimă, de a început să se zbată la pământ, făcând spume la gură
şi tremurând”.

Mândreş, căpitan, Piteşti. Inspira teroare atât deţinuţilor, cât şi subalternilor, faptul ducând la o alianţă nefirească între victime şi călăi, de teama represiunilor aplicate de el. Avea sadica plăcere să practice, în miez de noapte, simulări de stingere a incendiilor, inundând camerele cu apă şi apoi aruncând nisip. , Ion
Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele

Marici Petre, sublocotenent. În 1951, la închisoarea Suceava, l-a trimis la carceră pe deţinutul Pânzariu numai în cămaşă şi izmene, după ce-l bătuse. Carcera nu avea geam, iar deţinutul a leşinat de frig. Cât timp se afla în nesimţire a aruncat terciul fierbinte peste el. În timpul căutării partizanilor grupului lui Liviu Mărgineanu, în septembrie 1952, a torturat familiile, suspecte că îi alimentează, inclusiv pe copii, pe care i-a dezbrăcat în pielea goală, i-a întins cu faţa în jos în curte şi a sărit de pe prispă pe trupurile lor. “Erau aşa de bătuţi că nu mai puteau fi recunoscuţi sub valurile de sânge” relatează un martor. Pe cei condamnaţi la moarte îi executa personal. Îi ducea în cimitir şi îi împuşca cu un glonţ în ceafă.

Maromet Nicolae, căpitan, Jilava, , Era fioros ca aspect, bâlbâit şi incapabil să vorbească corect. Îi bătea personal pe deţinuţi, chiar şi când erau scoşi la plimbare. Mai avea obiceiul să sară pe deţinuţi cu calul.

Marunescu Vasile, căpitan, închisoarea Botoşani. O bestie cu chip de om. Printre cei care au fost torturaţi de el în anii 1961-1963 se numără Constantin Ticu Dumitrescu .

Micutelu Constantin, locotenent major, Piteşti. Omologase o tortură personală: ridicarea celui în cauză cu scripetele până la tavan, de unde-i dădea drumul, brusc. Aşa a omorât câţiva ţărani care refuzaseră colectivizarea. Lui Anghel Ilie din Vişina i-a scos un testicol cu creionul. L-a anchetat şi pe Constantin Noica de ale cărui ţipete răsuna închisoarea Piteşti.

Moldovan, ofiţer politic la Luciu-Giurgeni, unde deţinuţii aveau un regim strict de muncă forţată şi înfometare şi erau păziţi cu câini care erau dresaţi să îi sfâşie dacă se prăbuşeau la pământ. Deţinuţii morţi erau zidiţi direct în dig, ori, până se hotăra ce să se facă cu ei, erau lăsaţi pradă şobolanilor, pe o scândură, cu un cartonaş de identificare în gură.,

Muraviov, maior. La Aiud, cu prilejul unei percheziţii a rămas în amintirea unui fost deţinut ca având un comportament sadic. Deţinuţii fuseseră scoşi toţi afară din celule, lângă zidul celularului unde li s-a ordonat să se dezbrace la piele şi să se alinieze culcaţi la pământ. Pentru că oamenii voiau să evite bălţile cu apă şi noroi, Muraviov şi-a pus cizma pe spatele unuia, împingându-l cu faţa în noroi. După aceasta toţi gardienii călcau peste deţinuţi, ca pe un pod viu.

Negulescu, căpitan, Târgşor. Pe Gheorghe Fedorovici, operat la coloana vertebrală, Securitatea l-a luat din spital în ghips, iar după anchetă a fost nevoie să fie operat din nou la coloană. La Târgşor a ajuns cu ghips de la brâu în jos. Negulescu i-a rupt coloana în bătaie pentru a treia oară.

Oancă Constantin, căpitan, Craiova. Deţinuţilor închişi în arestul unde ancheta el li s-a dat să mănânce ciorbă de iarbă. Era un anchetator deosebit de crud, există mărturii că a bătut cu o rangă o mamă pentru a spune unde este fiul ei, iar pe celălalt fiu l-a torturat în faţa ei. Documentele de arhivă descriu metodele de tortură aplicate de el: de la ora 19,30 la 20 bătaie continuă la tălpi, ţinerea în picioare, lovirea în cap cu saci de nisip, readucerea în simţiri cu şocuri electrice, întinderea corpului pe scripeţi.

Pandele Nicolae, locotenent colonel, şeful Securităţii Iaşi (1948). Petre Arsinte, anchetat la Iaşi în timpul şefiei lui, scria: “după bătăi de nedescris, mi s-au legat degetele de la mâini cu câte un cablu electric şi am fost supus la electrocutări în trepte, având senzaţia că întregul corp mi se descompune în celule. M-am trezit când mi se turna apă rece în cap şi pe corp… ceea ce s-a repetat şi alte dăţi… muşchii faciali îmi erau măcelăriţi de loviturile anchetatorilor, aşa că nici nu puteam mânca”.

Paşca Vasile, subofiţer, Dej. A participat la uciderea lui Alexandru Bel, ţăran recalcitrant la colectivizare, condamnat în lipsă şi devenit fugar în munţi. În seara de Crăciun i s-a înconjurat casa, a fost capturat, dus la Târgu Lăpuş şi torturat, apoi readus în satul lui, Cufoaia, pus să alerge în grădina propriei case. Securiştii aşezaţi în semicerc trăgeau spre el ca să-l înspăimânte, Paşca, în schimb, l-a ţintit, după care i-a strigat soţiei lui: “hai, scroafă puturoasă, ia-ţi porcul din grădină, că a fost lichidat”.

Pavel Ion, locotenent major. La Salcia, când era el comandant, se practicau bătăi fără nici o justificare, cu ranga de fier, cu cazmaua, lopata, cravaşa, asasinate prin împuşcare, introducerea deţinuţilor în carcere dezbrăcaţi, iarna; obligarea deţinuţilor de a intra în apă până la brâu pentru a tăia stuf şi papură, chiar şi iarna; alergarea deţinuţilor de către supraveghetori călare şi călcarea lor sub copitele cailor; scoaterea deţinuţilor iarna, la muncă, dezbrăcaţi şi pedepsirea lor să stea în apa îngheţată ore în şir; expunerea deţinuţilor în pielea goală, legaţi de mâini şi de picioare, pentru a fi muşcaţi de ţânţari; profanarea cadavrelor deţinuţilor; îngroparea unor deţinuţi de vii în pământ, mulţi deţinuţi murind astfel, sau rămânând schilozi pe viaţă. Ca urmare a acestor torturi, între iunie 1952 şi martie 1953 au decedat 63 de deţinuţi, iar alţii au ajuns invalizi pe viaţă.

Popa Ion, locotenent, Salcia. Bătea deţinuţii cu parul. În ianuarie 1953 a dat ordin ca deţinutul Lunca Dionisie să fie izolat la carceră, dezbrăcat, omorându-l astfel. Prisecaru, poreclit Cap-de-Mort, plutonier, Balta Brăilei. Căpitanul Stareşin a fost bătut într-un mod îngrozitor de Prisecaru, cu pumnii şi picioarele, deţinuţii care asistau au văzut, în scurt timp, doar “o masă de carne şi sânge, care zvâcnea totuşi vie”.

Stănciugel Marin, brigadier. La Canal era supranumit Hercules. I se atribuie o crimă sinistră: a aruncat în cuptorul de cărămidă un deţinut. Identitatea acestui deţinut nu e certă, ar fi putut fi Dragoş Rambela, frontierist din Bucureşti, fiu de general.

Şaramet (Şeremet), plutonier, colonia de la mina Cavnic. Lui îi aparţine invenţia carcerii cu sârmă ghimpată pe interior. Nu accepta întreruperea muncii la mina din Cavnic, pedepsele erau executate în timpul liber, după ieşirea din schimbul minier. A obţinut şi prime datorită hărniciei muncitorilor lui. Pe deţinutul Tăbăcaru l-a lovit cu un piolet în cap, perforându-i craniul, acesta şi-a pierdut memoria definitiv, comportându-se ca un copil de un an.,

Ştefan, locotenent. În 1950, ca locţiitor al comandantului Maromet de la închisoarea Jilava, a hrănit deţinuţii, o vară întreagă, cu iarba cosită de deasupra fortului pe care a fiert-o. Era deosebit de violent cu deţinuţii.

Ştrul Mauriciu, colonel, director al Securităţii Galaţi (1948). Foştii deţinuţi politici îi atribuie acte de o deosebită cruzime. În zona Vrancei, cu prilejul revoltelor ţărăneşti din 1950-1951, Securitatea îi lega, pe cei capturaţi, cu sârmă ghimpată, scuipându-i şi umilindu-i înainte de a-i împuşca.

Ţandără Franţ, torţionar, Bucureşti. Ca torţionar a aplicat următoarele metode: strângerea degetelor cu uşa, bătaia la testicole, sugrumarea, asfixierea, lovirea cu săculeţii de nisip şi cu cearşafuri ude. Fusese instruit să simuleze nebunia şi îşi exercita misiunea în saloane secrete ale Spitalului 9 la Bucureşti. După propria mărturie a ucis, prin injecţii letale, circa 100 de oameni.

Vasile Gheorghe, locotenent major, şeful secţiei Anchete a Direcţiei Securităţii Ploieşti. Deşi era şeful serviciului se ocupa şi cu torturarea anchetaţilor care rezistau în anchete. Constantin Ticu Dumitrescu a fost bătut şi torturat de acesta între anii 1949-1951. Datorită lui a murit în timpul anchetei Aurel Căzănişteanu, un tânăr de 33 de ani, la 6 luni după arestare.

Vârlan (Vârban) Dumitru, activist de partid, Vlaşca. A condus trupele de securitate în Vlaşca, la înăbuşirea răscoalei ţăranilor din Ciuperceni. A ucis, descărcând automatul în trupul ei, o fată de 19 ani, Maria Gărgăianu, care trăgea clopotul la biserică pentru a chema oamenii la răscoală. Fata, chiar moartă, încă mai atârna de frânghie, iar Vârlan s-a urcat în clopotniţă şi a aruncat trupul fetei, cu intestinele ieşite, în gol. Imaginea groaznică i-a făcut pe săteni să uite de frică, l-au prins pe Vârlan şi l-au ucis, zdrobindu-l cu picioarele.

Vişinescu, director al închisorii Râmnicu Sărat în 1951, l-a torturat personal pe Ion Mihalache, de asemeni i-a refuzat îngrijirea medicală, ba mai mult, în plină iarnă, punea să se arunce apă peste el, în celulă.

Bibliografie:
Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele.
Marius Oprea, Banalitatea răului.
Constantin Trifan în revista “Memoria”.
Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înţelesul tuturor.
Stejărel Olaru, Cei cinci care au speriat Vestul.
Marius Oprea, Stejărel Olaru, Ziua care nu se uită.
Cicerone Ioniţoiu, Criminali, schingiuitori, colaboraţionişti.
Doina Jela, Lexiconul negru.
Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii.
Al. Maier, Am fost medic la Gherla.
Colecţia Anale Sighet.
Arhiva de istorie orală a Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet (AIOCIMS) Cezar Zugravu, O antologie a crimei.

Selecţie realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, Memorial Sighet 2006`

Postul

Posted: 31/03/2013 in Uncategorized
Etichete:

Postul
Are importanta lui, printre alte inseamna privare sau reducere de consum alimente obtinute prin uciderea unui animal. In forma aparent elevata termenul folosit e sacrificare. Nu e, e doar o forma retarda de a da justificare nobila cand defapt se baga la mat.
A posta este o experienta care schimba si ne schimba. Sunt medici care spun ca nu se poate trai fara carne, in India traiesc persoane care nu au consumat niciodata. Extremele nu sunt bune.
Un pas e consumul saptamanal sau lunar. E bine de vazut cum este omorat un animal, spasmele pana utima suflare cum se zbate sa scape de spaima mortii pe care nu o intelegem pana nu o traim .
Renuntarea sau reducerea consumului de carne obliga oarecum la gasirea de alternative vegetale si aceste sunt de o diversitate nebanuita, nevoia devine un bun profesor .
E un proces care nu ne face mai slabi ci mai tari, a invinge cand lupti cu tine te face mai puternic si ceva mai liber de conditionarile date de obisnuinte.
Procesul incepe treptat dar odata dobandirea independenta fata de consumul de carne sunt create premizele altor schimbari ce ne fac mai puternici dar in mod uman.


Mafia fabricilor de diplome private de studii au nevoie de fraieri platitori de taxe…au inventat gogorita de BAC profesional…

Cum se face ca au fost desfiintate aproape toate atelierele existente pe vremea lui Ceausescu in care copii invatau ceva preactic de realizat.

Erau extrem de utile, de acolo se invata ceva, cat si ce inseamna sa produci si sa ce usor e sa strici ceva, cata munca inseamna orice produs samd.

Cum poti sa spui BAC profesional fara ca acei copii, victime, sa fie integrati intrun sistem din care deprind si executa aproape prefect  o profesie, creeaza un bun, un serviciu… ceva…


E interesanta mascarada in ca re o mana de oameni, controlori si alti angajati ai CFR sunt gasiti vinovati pentru pierderile inregistrate de compania publica de transporturi.

Nu sunt interogati imbecilii care au imputi cu hoitul lor postul de ministru al transporturilor ,  alde javra ordinara si altii care au dat si continuat licente de trasport persoane pentru necrobuze pe rutele pe care CFR deja avea curse.

In Germania de exemplu statul isi protejeaza investitiile si nu dau licente necrobuzelor pe rutele pe care au transport feroviar.

Ai nostri, infratiti cu cancerul politico-mafiot au sabotat statul, implicit investitiile din banul public, in avantajul privatilor care au cotizat. Alde javra ordinara era ocupat cu primirea valizelor cu dolari pe holurile ministerului transporturilor.

Evaziunea fiscala a transportatorilor cu necrobuze este greu de controlat si infloritoare, daca ceri bilet esti privit cu ochi mari si mirati pentru ca e la fel de neobisnuit ca a cere bilet la nas pe tren.

Procurori ar trebui sa cerceteze actiunile celor care au acordat licente de transport acolo unde erau linii de transport, acuzatia de subminare a statului, pentru ca CFR daca nu va fi furat de FMI pe nimic apartine statului adica contribuabilului.

 

 

 


Referendumul pentru demiterea lui Basescu de la inceput a fost sortit riscului de eşec pentru ca legea nu prevede prezenţa obligatorie, pentru a fi asigurat cvorumul sau o alta formula care să legitimeze şi să asigure un rezulat clar, concis, neinterpretabil, fie DA fie NU. (nu cum a declarat halucinant, Zegrean, un individ la CCR, portar :) , că măreţia legiilor este că lasă loc de interpretare)
Crin Antonescu probabil a observat că indiferenţa la vot va face nul un referendum pentru demiterea, democrată de altfel a preşedintelui, însă cred că şi el este speriat de conceptul demiterii anticipate pentru somn în post sau jigodie şi a semnat legea aşa strâmbă şi insuficientă.

Legal dar absolut nedemocratic, am respectat o lege, proastă, dată de politruci, pentru uzul personal. Referendumul a fost invalidat, milioane de euro aruncate degeaba si o stare de abrambureala cand criza financiara la care se adauga cea alimentara bate la usa.

”Nelegal” dar incontestabil matematic, moral, etc. este că majoritatea celor care au venit la referendum au votat demiterea, grav e că unii înţeleg asta ca un vot pro Crin sau Ponta.

Între timp Institutul Cantacuzino a fost ciuruit, pentru a importa de 3 ori mai scump otravuri toxice şi chimice.

Marele vinovat e parlamentul, o instituţie ilegitimă, nedemocratică care a făcut o lege proastă însă nu corectează legea  pentru a nu mai trece prin aşa ceva. Cancerul politic a cangrenat o instituţie fundamentală a statului după oribilitatea şi hidoşenia lor.

Acolo e răul, toţi ceilalţi se chinue să scoată din foc Ţara aruncată de o mână de puşcăriabili ajunşi în parlament şi care nu au nici o altă legătură cu alegătorii, decât parazitismul. Puşcăriabili, nu au saituri, nu au bloguri prin care să facă sondaje , ei votează după liderul de haită care arată degetul ca la gladiatori, Ţara moare sau trăieşte…nu le pasă.

Se bat ca nişte hiene şi în loc să asigure o Justiţie cât mai depolitizată, ei, metastaza, continuă să facă numiri în loc de concursuri pe post.

300 de parlamentaurii este un RĂU mult prea mare pentru Ţară…şi trebuiesc demişi înainte de a demite ei o Naţiune pe care o parazitează după cum le dictează liderul de grup.


Nu avem un Testament inainte de a intra in politica pentru a vedea cat se castiga din salar de bugetar dar putem vedea mai jos cam ce inseamna per total

 

 

Subsemnatul Adrian Năstase, în deplinătatea facultăţilor mintale şi în completă cunoştinţă de cauză am încheiat azi 20 iunie 2012, următorul testament în varianta în care în viitorul meu apropiat s-ar putea produce un eveniment neprevăzut. Prezentul act este încheiat în prezenţa avocatului Ion Cazacu şi a notarului Alexandra Grecescu. Astfel prin prezentul testament se va împărţi averea totală de 15.459.300 euro 15 case – 9,2 milioane de euro, 7 maşini, 10 terenuri, tablouri, bijuterii, artefacte. 1. Vila de pe str. Av. Jean Texier nr.4, sector 1 Bucureşti, în valoare de 500.000 de euro va rămâne în proprietatea lui Andrei Năstase. 2. Locuinţa de pe pe str. Pictor Negulici nr. 18, etaj 1, ap. 2, sector 1, în valoare de 300.000 de euro va rămâne tot în proprietatea lui Andrei Năstase. 3. Locuinţa de pe str. Maresal Prezan nr. 4, et. 1, ap. 2, sector 1 Bucuresti, în valoarea de 500.000 de euro va rămâne în proprietate Danei Năstase. 4. Tot Danei Năstase îi va rămâne în proprietate domeniul Cornu.
5. Apartamentul de pe str. Naum Rimniceanu nr. 2, bl. 5, ap. 130 sector 1 Bucuresti, în valoare de 70.000 de euro va rămâne lui Mihnea Năstase. 6. Tot lui Mihnea îi va rămâne şi apartamentul din Primăverii, str.Jean Baptiste Moliere nr. 10 în valoare de 65.000 de euro. 7. Dana Năstase va moşteni imobilul în valoare de 450.000 de euro care a aparţinut mătuşii Elena Ciolan. 8. Apartamentul mamei mele în valoare 350.000 de euro îi va rămâne Danei Năstase. 9. Tot Dana Năstase va moşteni şi imobilul din Zambaccian nr.16 în valoare de 947.000 de euro.
10. De precizat că apartamentul lui Andrei Năstase tot din blocul Zambaccian în valoare de 210.000 euro cumpărat de Alexandru Ion Ţiriac va rămâne definitiv în proprietatea lui. 11. Cele trei apartamente moştenite de la mătuşa Tamara în 2006, în valoarea de 400.000 de euro vor fi moştenite fiecare de Dana, Andrei şi Mihnea, de comun accord între ei. 12. Apartamentele de la mătuşa Aurelia Zachir vor fi astfel moştenite – cel din Bucureşti de 70.000 de euro îl va primi Andrei Năstase iar cel din Predeal în valoare de 130.000 de euro, Mihnea Năstase. 13. Conturile în valoare de 125.300 de euro vor vi astfel împărţite: 25.300 Dana Năstase, Andrei şi Mihnea câte 50.000 de euro fiecare. 14. De precizat că bunurile din apartamentul din Zambaccian (tablouri, mobile, carti, statuete etc.) în valoare de 5 milioane de euro vor rămâne Danei Năstase. 15. În plus, pictura modernă şi contemporană (uleiuri pe pânză) în valoare de 18.287 RON (obţinute până în 1989 ) şi 56.629 euro (în perioada 1990-2004), precum şi uleiuri pe lemn în valoare de 12.900 RON şi 14.700 dolari, ce totalizează 77.800 euro vor fi moştenite tot de Dana Năstase. 16. Terenul din Cornu – 350.000 euro îi va rămâne Danei Năstase. 17. Cel de-al doilea teren din Cornu, intravilan în valoare de 500.000 de euro îi va reveni lui Andrei Năstase.
18. Terenurile din Baloteşti în valoare de 2,63 milioane euro îi vor reveni lui Andrei Năstase iar cele din Corbeanca de 2,3 milioane de euro lui Mihnea Năstase. Testamentul continuă cu maşinile, terenurile din Bucureşti..şi se întinde pe încă patru pagini.

Deci tu santajezi ca o fumeie parasita ca declansezi procedura de demitere a unui Presedinte de Tara, nu pentru lucruri grave(Flota, RMGC, otravirea cu gaze de sist, PETROM, banci) si directia gresita ci pentru ca Hasoti al tau sa puna fundul pe postul unui Funeriu.
Te comporti ca o infectie care nu se mai inflameaza daca primeste tratamentul corespunzator…no, amu meri si dormi ma linistit, puiu tau a primit postul …
cu tot respectul

voucer sau om

Posted: 25/05/2012 in Uncategorized

”Vand voucher rabla
http://www.rabla-2011.ro/vand-voucher-rabla/
vand voucher rabla 2012 mai zdrentelor, sunteti inebuniti dupa lovele,cum dracu sa cereti mai mult de 2000 cacaciosilor.sunt curios gasiti fraieri,…”

Voucer Rabla vs Javra

Cum functioneaza: la cumpararea unei masini noi se accepta un Voucer de la o masina veche in schimbul a app 1000 de euro (la fier vechi valoareaza mai putin). Este avantajos pentru cine are o masina veche insa e avantajos si pentru cine nu are.
Prezinti voucerul si se scade din pret 1000 de euro. Cine are, are, cine nu poate cumpara de la un proprietar de masina veche care nu este interesat in achizitionarea uneia noi.
Cel care cumpara investeste o suma intre 700 si 3000 de RON si primeste app 1000 de euro, castiga in cel mai rau caz 1000 de Ron, nu munceste, nu transpira, poate fi retard care semneza cu degetul, are un castig, mai mare mai mic fara sa faca nimic.
Propietarul in schimb, a cheltuit bani sa aibe masina si ar fi normal sa recupereze cat mai mult din cei 1000 de euro platiti.

Cat timp pe piata au fost disponibile, propietarii au investit cel mai mult in voucer si castigau cel mai putin situatie schimbata cand pe piata a scazut numarul de voucere disponibile.

Nu stiu in lumea asta bolnava cum este corect: cel care a investit cel mai mult(proprietarul) sa castige cel mai mult sau dimpotriva cel care nu a investit nici un banut.

Parerea mea e ca cel care cumpara voucerul sa se multumeasca cu un castig, insa dementa capitalismului si a banului nemuncit ca politica de stat indeamna tacit ca lucrurile sa fie exact invers, cel care nu i-a muncit si nu-i merita sa pretinda.


Legea – o instructiune care reglementeaza o situatie …isi pierde legitimitatea cand situatia nu exista sau e diferita de cea pentru care a fost facuta (definitie proprie si partizana ;) )

Situatie concreta: temperaturile ridicate din cursul iernii permiteau constructorilor sa lucreze…DAR legea facuta de limitati si respectata de retarzi conditiona in functie de calendar si nu de ce era esential : Evolutia temperaturilor.

A trebuit sa iasa Basescu sa ceara unor fosile parazitare si rigide ale statului sa ia masuri…ca dupa niste imbecili ca ei, puteam face plaja iarna ei tot nu dadeau aprobari de lucru ca asa scrie LEGEA !!!

Actualitate

Pe E81 dupa iesire din Cristian  Sibiu au loc regulat accidente pentru ca niste fosile rigide din Politia locala si CNADNR- Sibiu nu vor sa tina seama de realitate, notificari si CERERI  ( sunt zeci de masini care fac stanga si trebuie sa taie linia continua) altfel fiind obligati sa fac ocol de zeci de km.(un prieten era sa plateasca cu viata indiferenta fata de realitate a institutiilor)

Sunt solutii dar ei talhari, rigizi si orbi la realitate dau amenzi in loc sa faca urgent o solutie pentru a evita eventuale pierderi de vieti pentru care sunt direct si indiscutabil vinovati prin faptul ca ignora realitatea.